Descoperirea unor noi culmi în povestire: Odiseea filmului lui Xinhao Wang

Într-o lume în care conținutul este rege, puțini poartă coroana la fel de grațios ca regizorul Xinhao Wang. Cu o carieră care provoacă normele și depășește granițele, Wang și-a creat o marcă de neșters în lumea competitivă a filmului și a divertismentului.

Industria cinematografică de astăzi este într-o stare de evoluție constantă. Creșterea platformelor digitale a democratizat producția de film, permițând ca voci mai diverse să fie auzite. Cu toate acestea, rămâne un tărâm extrem de competitiv în care prosperă doar cei mai pricepuți, dedicați și creativi. Este o sferă care necesită un amestec de artă, expertiză tehnică și angajament neclintit - un echilibru pe care Xinhao Wang l-a atins cu pricepere.

Cariera lui Wang în regia de film spune multe despre măiestria și pasiunea lui pentru meșteșug. În special, a regizat și montat peste douăzeci de scurtmetraje, documentare, reclame și videoclipuri muzicale - o realizare semnificativă care încapsulează consecvența și angajamentul său. Munca lui nu este doar prolifică, ci și premiată, câștigând recunoaștere atât pe platformele naționale, cât și internaționale. De la „Whenever the Wind Blows” la „Daughter of Ocean”, fiecare film este o dovadă a priceperii sale de a povesti și a priceperii tehnice.

Filmele sale au primit o serie de premii. „Whenever the Wind Blows” (2021) a câștigat cel mai bun scurtmetraj la New York International Film Award și cel mai bun scurtmetraj pentru copii la Indie Short Fest. „Ripples” (2020) a câștigat premiul de aur pentru cel mai bun scurtmetraj LGBTQ la Independent Shorts Awards 2020 și a fost semifinalist la jellyFEST 2021. „Nights of Cecelia” (2022) a fost premiat ca cel mai bun film la New Milan Gold Awards și a făcut selecția oficială de la Paris în rețeaua globală Lift-Off. „Daughter of Ocean” (2021) a fost o bijuterie cu mai multe fațete, câștigând la London Indie Short Festival și Sweden Film Awards, fiind în același timp finalist la mai multe festivaluri internaționale de film.

Am avut șansa să ne așezăm cu Xinhao Wang și să ne adâncim în călătoria sa remarcabilă. În timpul interviului nostru, el a împărtășit informații despre abordarea sa adaptativă a filmului, invocând capacitatea sa de a pivota între genuri și medii ca un factor crucial în succesul său. Povestea lui, de la studiile absolvite la școala de film până la experiența practică pe care a dobândit-o de-a lungul anilor, reflectă o traiectorie de învățare și creștere continuă. Wang a subliniat importanța povestirii în toate proiectele, un sentiment care se reflectă în fiecare cadru al filmelor sale. Dar, poate cel mai impresionant, munca lui a devenit un loc de joacă pentru abordarea subiectelor provocatoare, depășirea limitelor creative și perfecționarea nuanțelor care transformă un film într-o experiență.

Într-o lume plină de povestitori, Xinhao Wang se remarcă ca un regizor care nu numai că știe să spună o poveste convingătoare, ci și cum să încapsuleze experiența umană în fiecare filmare. Bilanțul său nu este doar o listă de proiecte, ci o tapiserie vie de creativitate, angajament și excelență cinematografică.

Bună Xinhao. E grozav să te am aici. De-a lungul carierei tale, ai fost implicat într-o mare varietate de proiecte, de la scurtmetraje la reclame. Spuneți-ne, cum vă adaptați abordarea și mentalitatea pentru a se potrivi cu atât de diverse genuri și medii?

Cred că abilitățile de bază pentru abordarea diferitelor proiecte sunt în mare parte aceleași. Nu sunt niciodată îngrijorat când mă aventurez în diferite genuri, deoarece, în esență, toate împărtășesc elementul comun al povestirii. Deși nu pot spune cu siguranță cât de priceput sunt în asta, îmi place absolut procesul. Deci, atunci când trebuie să creez un nou tip de videoclip sau să explorez un gen cu care nu sunt familiarizat, abordarea mea este să creez o poveste convingătoare. Restul, cum ar fi să descoperi cum să faci publicul să se conecteze cu produsul, personajele sau povestea în sine, este secundar. Dacă întâlnesc un tip de proiect care este nou pentru mine, nu mă descurajează curba de învățare. Pentru mine, acestea sunt doar noi moduri de a spune povești.

Privind înapoi la evoluția celor peste douăzeci de proiecte pe care le-ați regizat și editat, în ce moduri credeți că ați crescut sau v-ați schimbat ca regizor?

La început, am vrut pur și simplu să spun o poveste. Nu știam cum să-l transmit eficient și nici cum să-i fac pe oameni interesați să-l vizioneze. Cu toate acestea, după ce am terminat studiile postuniversitare la școala de film și am colaborat cu prietenii, am învățat treptat „cum” de a povesti. Am ajuns să înțeleg nuanțele care intră în ea - designul fotografiei, culorile și iluminarea, unghiurile camerei, designul de producție și locațiile - toate acestea influențează filmul dvs. într-un fel.

Prin aceste experiențe, m-am familiarizat și cu întregul proces de producție a filmului. Deși îmi dau seama că mai sunt multe de învățat în această industrie, cred că am dobândit abilitățile de a spune o poveste într-un mod care îmi place și vreau să o prezint, în ciuda numeroaselor elemente practice care intră în joc. Știam că devenisem regizor când cineva mi-a apreciat cu adevărat munca și a numit-o film.

Din numeroasele proiecte pe care le-ai condus, care ocupă un loc special pentru tine și de ce? Puteți împărtăși o experiență memorabilă de la crearea sa?

Scurtmetrajul „Ripples” ocupă un loc special în munca mea. Această distincție nu se datorează doar faptului că am regizat-o și am editat-o, ci și pentru că conceptul poveștii se bazează pe un prieten care a murit – cineva care s-a sinucis cu ani în urmă, lăsându-mă pe mine și pe prietenii mei fără să înțeleg de ce. În timpul producției acestui film, mi-am făcut mulți prieteni noi și ne-am creat nenumărate amintiri. Câteva experiențe sunt deosebit de impactante pentru mine.

Un moment memorabil implică o scenă care se adâncește în amintirile din copilărie a doi prieteni. Tinerii actori care îi portretizau erau încă copii la acea vreme și, deși filmam într-o dimineață înghețată de iarnă, purtau doar hanorace și jachete. În ciuda frigului, s-au așezat pe acea bancă până am încheiat scena. Nu s-au plâns niciodată de temperatură și nici nu au tremurat în fața camerei. Profesionalismul și rezistența lor au fost uimitoare pentru actori atât de tineri.

O altă experiență emoționantă a venit de la actorul meu principal, Nick, care mi-a pregătit o scrisoare sinceră după încheierea producției. Am fost profund mișcat. Nu mi-am dat seama că actorul meu va investi atât de mult emoțional atât în ​​mine, cât și în film, iar asta l-a făcut cu atât mai semnificativ. Momente ca acestea mă fac să cred în magia filmului și încapsulează ceea ce mi se pare cel mai frumos la meșteșug.

Având în vedere numărul mare de proiecte la care ați făcut parte, trebuie să fi existat provocări pe parcurs. Puteți descrie un proiect sau o situație deosebit de provocatoare și cum l-ați navigat?

Accidentele de pe platourile de filmare sunt obișnuite, de la momente prețuite până la catastrofe absolute. Un incident care se încadrează fără îndoială în această din urmă categorie a avut loc atunci când directorul de fotografie (DP) a lăsat brusc echipajul în mijlocul filmării. Aceasta a fost o zguduire pentru întreaga echipă și a amenințat să nege toate eforturile noastre anterioare. În ciuda imposibilității de a modifica programul sau de a găsi un nou DP – dat fiind că locațiile erau deja rezervate – m-am confruntat cu o decizie dificilă, cu jumătate din zilele de filmare mai rămase. În cele din urmă, mi-am asumat rolul de DP.

Din fericire, eram familiarizat cu operarea camerei și tehnicile de filmare. Deși s-ar putea să nu fiu un DP excepțional, cu siguranță sunt competent. În mod normal, este insuportabil ca cineva să jongleze cu mai multe roluri într-o echipă de filmare, dar am reușit să reușesc, deși scenele pe care le-am filmat poate să nu fi avut aspectul de mai devreme.

Dirijarea și editarea a peste douăzeci de proiecte este o performanță lăudabilă. Care ați spune că sunt primele trei lecții sau perspective pe care le-ați dobândit din gestionarea unui astfel de volum de muncă?

Primele trei lecții pe care aș dori să le subliniez sunt primele, mențineți întotdeauna motivația și entuziasmul atât pentru povestea dvs., cât și pentru producția dvs. Dacă îți lipsește încrederea în narațiunea ta sau nu ești pasionat să realizezi asta, nu te poți aștepta să fie nici altcineva. Entuziasmul tău este contagios și esențial pentru a-ți dinamiza echipajul pentru a finaliza proiectul.

În al doilea rând, aveți întotdeauna un „Plan B” și fiți pregătiți pentru orice eventualitate. Accidentele vor avea loc pe platourile de filmare. Deși este imposibil să fii prea pregătit, nu te descuraja când lucrurile nu merg conform planului. Priviți fiecare eșec ca fiind o oportunitate de învățare sau o experiență memorabilă.

În al treilea rând, realizarea de filme este, în esență, un efort de colaborare. Fii atent la nevoile și stările mentale ale tuturor celor implicați. Păstrează-ți emoțiile sub control și menține-ți în mod constant un comportament calm și politicos. A învăța cum să comunici eficient cu un grup divers de indivizi va facilita în mod semnificativ procesul de producție.

Menținerea unui nivel ridicat de calitate în numeroase proiecte poate fi dificilă. Cum vă asigurați că fiecare proiect la care lucrați îndeplinește sau depășește standardele pe care vi le-ați stabilit?

Îmi stabilesc întotdeauna atât cele mai scăzute, cât și cele mai înalte așteptări pentru munca mea, stabilind limite clare între ceea ce trebuie să realizez și ceea ce nu îmi permit să pierd. Această strategie este deosebit de utilă în timpul pre-producției. În loc să idealizez rezultatul, am întotdeauna un „Plan B” pregătit pentru incidente neașteptate.

Această abordare îmi permite să rămân calm și agil, schimbând între planuri după cum este necesar, ceea ce are ca rezultat, în general, rezultate satisfăcătoare pentru majoritatea proiectelor mele. Cu toate acestea, recunosc că uneori trebuie să fiu mai îndrăzneață și să îmi asum riscuri; acest lucru ar putea duce la obținerea mai mult decât am crezut vreodată posibil.

Industria cinematografică este totul despre colaborare. Pe parcursul multitudinii de proiecte la care ați făcut parte, au existat colaboratori sau mentori cheie care au fost esențiali în călătoria dvs.? Cum v-au influențat munca?

Am avut mai mulți mentori care mi-au modelat perspectiva asupra filmului. Un astfel de individ este profesorul și prietenul meu, Orear. El exemplifică profesionalismul în fiecare aspect al industriei cinematografice. Abordarea sa m-a învățat valoarea menținerii unui nivel ridicat de profesionalism, adică mai puține greșeli, mai puține accidente, mai puține daune echipamentelor și mai puțin timp pierdut. Comportamentul lui a modelat și modul în care îmi tratez proiectele de film și modul în care interacționez atât cu susținătorii, cât și cu detractorii, învățându-mă importanța comunicării profesionale. Această mentalitate transformă filmul din haos potențial într-o formă de artă.

O altă figură influentă este producătorul meu, Ruitong. Este foarte dedicată proiectelor mele și a oferit asistență neprețuită pe mai multe fronturi. Ea m-a învățat punctele fine ale colaborării, ceea ce nu numai că mi-a îmbunătățit relațiile de lucru, dar mi-a extins și rețeaua de prieteni și colaboratori din industrie.

După ce ați realizat deja atât de multe, încotro vedeți că se îndreaptă traiectoria dvs.? Există tipuri specifice de proiecte sau genuri pe care dorești să le explorezi mai profund în viitor?

Am creat numeroase scurtmetraje și, deși recunosc că s-ar putea să nu fie încă suficientă cantitatea, aspirațiile mele sunt așezate pe scufundarea în lungmetraje. Experiențele mele din trecut m-au convins că provocările producției de lungmetraj sunt cele care ridică cu adevărat pe cineva la statutul de profesionist în industrie.

În ceea ce privește genurile, sunt deosebit de interesat de explorarea științifico-fantastică și a temelor suprarealiste bazate pe viața de zi cu zi, practică. Simt că este timpul să mă gândesc mai ambițios și să accept provocări mai mari pentru a intra într-o nouă fază a carierei mele de regizor. Momentul pentru acțiune este acum. Am o mulțime de idei pe care cândva am fost prea precaut să le dezvolt în scenarii și să le includ în planurile mele de pre-producție. Mergând înainte, intenționez să dau viață acestor idei.