Editare pentru succes: o privire interioară asupra carierei editorului de film, domnul Ju

Editare pentru succes: o privire interioară asupra carierei editorului de film, domnul Ju

Industria filmului și a divertismentului a suferit o transformare semnificativă în ultimele decenii. A crescut dintr-un sector de nișă într-o mare putere globală care atinge miliarde de vieți zilnic. Semnificația creativă, economică și socială a industriei nu poate fi subestimată, influența sa depășind mult divertismentul. În era digitală de astăzi, nu numai că modelează cultura pop și narațiunile societale, dar stimulează și inovația tehnologică și creșterea economică.

În centrul acestei industrii influente se află indivizii talentați care dă viață poveștilor, iar unul dintre aceste persoane este Haoyu Ju. Un renumit editor de film, Ju și-a înscris numele în analele cinematografiei contemporane prin corpul său remarcabil de lucrări. Viziunea sa creativă și măiestria sa tehnică l-au făcut să lucreze la o serie de filme, dintre care multe au fost lăudate la festivaluri de film respectate din întreaga lume.

Povestea lui Ju a început la Conservatorul Institutului American de Film, unde și-a perfecționat abilitățile și a dezvoltat un ochi aprofundat pentru construcția narativă. De atunci, cariera sa a fost o dovadă a meșteșugului său, filme precum „CHORUS” și „ȘI ȚI dor ca un copil” primind aprecieri de critică și recunoaștere a festivalului. Abilitatea sa de editare nu numai că a modelat aceste filme, dar a contribuit și la discursul mai larg despre povestirea cinematografică.

Lucrarea sa din „CHORUS” a fost remarcată pentru claritatea narativă și rezonanța emoțională, o dovadă a capacității lui Ju de a sculpta narațiuni care implică profund spectatorii. În mod similar, lucrarea sa din „ȘI ȚI dor de tine ca un copil mic” și-a demonstrat aptitudinea de a trata teme complexe cu sensibilitate și finețe. Succesele acestor filme pe platforme prestigioase precum New York Shorts International Film Festival, CAA Moebius și AFI Fest subliniază poziția lui Ju în industrie și relevanța sa continuă în cinematografia contemporană.

Am avut ocazia unică de a conversa cu Haoyu Ju, dând din spate cortina procesului său creativ, a călătoriei în carieră și a înțelegerii industriei. Pe parcursul discuției noastre, ne-am adâncit în filozofiile, metodologiile și viziunea lui pentru povestirea în secolul 21. De la inspirațiile sale creative până la abordarea montajului și gândurile sale despre viitorul industriei cinematografice, conversația noastră cu Ju a oferit perspective fascinante asupra minții unuia dintre cei mai realizați editori de film din ziua de azi.

Ești o mare inspirație pentru mulți oameni. Spune-ne, ce te-a atras să devii editor în industria filmului și cum ai început?

La fel ca regizorii care au primul gust de filmare când iau o cameră și apasă pe înregistrare, călătoria mea în domeniul montajului a început când mi-am pus degetele pe tastatura laptopului meu. Acest lucru a fost în timpul unui curs video în anii mei de licență la UCLA, unde am avut ocazia să editez primul videoclip pe care l-am filmat eu însumi.

În urma acelei experiențe inițiale, a urmat o rezidență de trei ani. Această perioadă a fost caracterizată de practică intensivă și de studiu a filmului și a montajului. Am avut șansa să colaborez cu numeroși regizori, perfecționându-mi abilitățile prin decuparea unei varietăți de filme. Această perioadă intensă de creștere și dezvoltare a permis calificărilor, cunoștințelor și abilităților mele de editor să se maturizeze exponențial.

Acum, mă surprind în rândurile a mii de alți editori de la Hollywood, toți uniți de pasiunea noastră comună pentru povestire. Dar, așa cum este adevărat cu orice meșteșug artistic, editarea este o călătorie care se întinde pe parcursul unei vieți. Tocmai am făcut primii pași și sunt nerăbdător și entuziasmat de drumul de urmat.

În opinia dumneavoastră, care sunt unele dintre cele mai importante calități pe care le are un editor și cum ați dezvoltat aceste calități de-a lungul carierei?

Renumitul editor câștigător al Oscarului Richard Halsey a făcut odată o vizită la cursul meu de editare de la Conservatorul AFI. În timpul sesiunii sale de iluminare, el a subliniat trei principii cheie ale unui editor: organizarea, încrederea în instinctele tale și spunerea adevărului. Aceste cuvinte au servit de atunci ca principii directoare în practica mea de editare.

Descriem deseori montajul ca fiind schița finală a unui film, semnificând responsabilitatea imensă pe care o deține. Un editor împletește imagini și sunete, modelând povestea în forma sa cea mai convingătoare. Sarcina este delicată; montajul poate fie ridica un film, fie duce la căderea acestuia. Alegerea unui editor, fie că se referă la lungimea unei tăieturi, tipul de fotografiere pentru un beat sau selecția dintre o piesă de muzică clasică sau o melodie rock, poate avea consecințe substanțiale.

Această sarcină provocatoare necesită un editor cu acuitate ascuțită, atenție meticuloasă la detalii, competențe tehnice superioare cu programele NLE, un spirit de nestăpânit pentru încercare și eroare și, cel mai important, o înțelegere cuprinzătoare a poveștii și a personajelor sale.

Interesant este că soarta unui film depinde adesea de dinamica din sala de montaj. Fiind primul public al filmului, un editor trebuie să ofere feedback sincer despre eficacitatea descrierii poveștii în timp ce lucrează alături de regizor, producător sau directori. Rezultatul final al unui film este întotdeauna o chestiune de incertitudine. Cu toate acestea, prin colaborare diplomatică, comunicare eficientă cu colegii realizatori, încredere în instinctele cuiva și angajamentul de a spune adevărul în sala de montaj, un film își poate găsi calea cea mai promițătoare.

Ați lucrat la mai multe filme care au fost prezentate în festivaluri de film prestigioase din întreaga lume. Ce sfaturi le-ai da editorilor viitori?

În calitate de editor care lucrează într-un rol de sub linie, datoria mea principală este să las poveștile altora să înflorească. Există ceva profund împlinitor în a contribui la un proiect pe care îl admiri cu adevărat și la care îți pasă. Indiferent de stadiul în care mă alătur unei producții, fie în timpul dezvoltării, fie după fotografia principală, prima sarcină crucială este să înțeleg temeinic povestea și să contribui în orice mod pot.

Dacă sunt adus la bord în timpul etapei de dezvoltare, ofer note de scenariu scriitorului sau regizorului, indiferent dacă le acceptă. Uneori, un editor poate oferi note de scenariu profunde care pot modifica fundamental cursul unei povești. Dacă particip la etapa de pre-producție, asist la proiectarea listelor de filmări și editez storyboard-uri video pentru a oferi o previzualizare a filmului.

Dacă încep în etapa de producție, revizuiesc cu sârguință cotidienele după filmările din fiecare zi. Încep imediat să editez, să experimentez cu scene, să observ probleme de continuitate sau lacune în acoperire și să transmit aceste observații regizorului, astfel încât să poată planifica preluarea.

Steven Spielberg a spus celebrul: „Montajul este sinonim cu regia”. Deși poate părea adesea o slujbă solitară și autonomă, influența și puterea sa sunt semnificative, mai ales dacă ești introdus la bord devreme în timpul dezvoltării.

Deși este adesea în afara controlului meu cât de multă influență pot exercita în afara rolului meu de editare, pasiunea și angajamentul meu de a face cea mai bună muncă posibilă mă motivează să contribui cât de mult pot. Experiența mea mi-a arătat că aceste contribuții, indiferent de amploarea lor, pot beneficia substanțial atât pentru film, cât și pentru spectacol.

Când vine vorba de editare, îmi urmăresc mereu inima și spun mie și colaboratorilor mei adevărul. Cu toate acestea, este crucial să renunți la ego-ul care te face să crezi că alegerile tale sunt invariabil corecte. Chiar dacă ești convins că ideea unui regizor sau a producătorului pentru o tăietură este greșită sau ridicolă, fii întotdeauna deschis să o încerci.

În mod surprinzător, multe note care inițial par nesănătoase se pot dovedi a fi grozave. Dacă sugestia se dovedește a fi cu adevărat ineficientă, regizorul sau producătorul va vedea de obicei acest lucru și va fi convins să ia în considerare alegerea dvs. Menținerea unei diplomații delicate în sala de editare este esențială pentru buna desfășurare și longevitatea procesului de post-producție.

Cum abordezi munca ta ca editor și ce crezi că îți deosebește munca de alții din industrie?

După cum subliniez adesea, prima datorie a unui editor este să înțeleagă temeinic povestea. Rolul unui editor poate fi comparat cu cel al unui dirijor de orchestră, conducând ansamblul să livreze muzică armonioasă. Dacă un editor nu reușește să înțeleagă pe deplin povestea, este ca și cum un dirijor ar citi greșit partitura și conduce orchestra în mod neobișnuit, perturbând întreaga performanță.

Fără o înțelegere cuprinzătoare a poveștii, procesul de editare poate genera un efect ondulatoriu al problemelor – tonul poate fi greșit, ritmul și ritmul pot fi prea rapide sau prea lente, alegerea acoperirii ar putea fi oprită, muzica ar putea să nu se potrivească , și așa mai departe. În cele din urmă, este posibil ca filmul să nu se alinieze cu ceea ce și-au imaginat realizatorii.

Mulți editori începători se concentrează pe tehnicile și stilurile de editare pentru a face filmul să arate sau să sune „cool”. Dar când editarea filmului pare dezactivată, de obicei nu este pentru că una sau două tăieturi sunt greșite. Mai des, pentru că editorul nu a înțeles pe deplin povestea, ceea ce determină executarea corectă a întregului edit.

Pentru orice proiect pe care îl întreprind, fie că este o reclamă, un scurtmetraj sau un lungmetraj, abordarea mea este să încep prin a citi scenariul, analizând tonul și disecând și digerând povestea. Acest proces este ca și cum ați absorbi ADN-ul proiectului, ceea ce poate preveni potențiale probleme în editările viitoare. De asemenea, prefer să mențin o comunicare strânsă cu directorul și alți colaboratori.

Deși editarea poate fi adesea o muncă autonomă, rămâne parte a unui efort de echipă în realizarea de filme. Consider că armonizarea editorului și a regizorului, atât în ​​idei, cât și în comunicare, este cheia pentru eficiența și succesul final al proceselor de editare și post-producție. Când editorul poate înțelege și implementa rapid notele regizorului, iar directorul poate digera și accepta cu ușurință sfaturile editorului, ei devin o echipă puternică. Acest duo dinamic, asemănător lunetistilor pricepuți, poate ținti și trage eficient pentru a îndeplini misiunea.

Lucrările pe care le-am editat variază ca stil și ton, dar toate explorează teme umane de traumă, durere, creștere sau mântuire, adesea legate de o cauză socială. Cred că filmul are responsabilitatea de a promova progresul societății și iluminarea publică prin portretizarea umanității în diferite condiții. Acesta este credo-ul meu pentru tipurile de filme și conținut pe care mă străduiesc să le creez.

Dacă filmele mele pot inspira pe cineva să iasă din teatru cu o inimă schimbată în bine, atunci simt că mi-am îndeplinit datoria.

Cum ești la curent cu cele mai recente tehnologii, tehnici și tendințe din industria filmului și cât de important crezi că este să continui să înveți și să evoluezi ca editor?

În calitate de editor, trăiesc într-o societate tehnologică în evoluție rapidă, unde să fiu la curent cu progresele și tendințele din industria filmului este mai mult decât un simplu atu. Este o necesitate. Instrumentele comerțului nostru – software-ul NLE, computerele și alte echipamente asociate – formează coloana vertebrală a proceselor noastre de creație și de lucru. Oricine este familiarizat cu industria știe cum schimbările și actualizările tehnologice ne pot remodela în mod fundamental fluxul de lucru. În special odată cu creșterea rapidă a inteligenței artificiale, viitorul locului de muncă și al industriei noastre ar putea fi afectat semnificativ.

În era trecută a filmului tradițional, editarea era o muncă analogică și mecanică. Astăzi, cu un software creativ puternic la dispoziția noastră, putem îndeplini nenumărate sarcini cu o eficiență crescută dramatic. Această evoluție a remodelat calificările și cerințele profesiei noastre în comparație cu generațiile anterioare de editori. Realizarea filmului a fost întotdeauna un amestec de artă și știință și, ca orice altă activitate umană, evoluează continuu sub impulsul forțelor de neoprit.

Să fii la curent cu cele mai recente tehnologii și tehnici și să te adaptezi la tendințe este singura modalitate de a călări pe acest val, în loc să fii copleșit de el. La urma urmei, la fel ca orice artist de-a lungul istoriei, trebuie mai întâi să ne stăpânim instrumentele pentru a crea.

Poți vorbi despre un proiect deosebit de provocator la care ai lucrat ca editor și despre cum ai depășit provocările?

Filmul meu de teză la Conservatorul AFI, CHORUS, sa dovedit a fi un proiect provocator, dar în cele din urmă plin de satisfacții. Am colaborat strâns cu regizorul, rafinând filmul pentru a se alinia cel mai bine cu scenariul. Ne-am verificat munca pentru cohortele și mentorii noștri, primind în mare parte feedback pozitiv. Cu toate acestea, două scene au fost subliniate în mod constant ca fiind prea lungi sau redundante. Sarcina noastră principală a fost să abordăm aceste scene. Povestea filmului se învârte în jurul unui tată și fiu care au ratat apelul de rămas bun al soției/mamei lor într-un avion 9/11, explorând călătoria lor de durere și vindecare.

Scenele problematice au fost una în care tatăl merge la o prăjitură pentru a ridica un tort pentru ziua de naștere a soției sale și alta în care el și fiul său sărbătoresc împreună cu socrii lui acasă. Prima noastră strategie a fost să scurtăm aceste scene. Am făcut editări atente, eliminând părți sau beat-uri inutile fără a compromite narațiunea. Cu toate acestea, chiar și după această tăiere chirurgicală, publicul nou se simțea încă deconectat de aceste scene.

Apoi a trebuit să luăm niște decizii dificile, eliminând părți din poveste care nu au trecut bine de la scenariu la ecran. Nemulțumit de impactul general al scenei prăjiturii, regizorul a decis să elimine complet scena. Întotdeauna este greu să-ți „ucizi dragii”, dar uneori este o parte necesară a procesului de editare. Această decizie s-a dovedit fructuoasă, deoarece narațiunea s-a derulat în mod natural fără această scenă și am economisit aproximativ trei minute de timp pe ecran.

Scena în care sunt implicați bunicii a necesitat o montare mai nuanțată datorită rolului său în expunere și progresie narativă. Am redus cu meticulozitate această scenă, consultându-ne cu mentorul meu de editare, care a oferit o perspectivă valoroasă: „Nu trebuie să dezvălui întreaga scenă sau dialogul pentru a furniza informațiile.” Din această perspectivă, regizorul și cu mine am optat să tăiem dialogul principal în jumătate, eliminând tot dialogul de configurare din prima jumătate a scenei. Deși la început părea radical, abordarea a funcționat excepțional de bine.

În proiecțiile ulterioare ale acestei tăieturi revizuite, spectatorii nu au mai identificat probleme cu ritmul sau redundanța. Prezentarea jumătate a dialogului a transmis în mod eficient la fel de multe informații ca scena completă, dar a făcut-o într-un mod mai concis și mai direct. În editare, mai puțin este adesea mai mult. Cu această filozofie și abordare, am reușit să reducem timpul de rulare a filmului de la o tăiere inițială de 30 de minute la o tăiere de blocare a imaginii de 20 de minute, obținând o reducere transformatoare de 10 minute care a îmbunătățit semnificativ filmul nostru.