Fizioterapie pentru dislocarea șoldului și fracturi din cauza accidentelor de vehicule cu motor

Fizioterapia accidentelor de vehicule cu motor (MVA) are ca scop tratarea leziunilor suferite ca urmare a accidentelor de vehicule. Fizioterapia accidentelor auto în Edmonton se concentrează pe evaluarea și abordarea leziunilor musculo-scheletice, cum ar fi lovitura de bici, durerile de spate, fracturile și leziunile țesuturilor moi, care pot apărea din cauza impactului unui accident de autovehicul. Obiectivele fizioterapiei MVA sunt de a reduce durerea, de a restabili funcția și mobilitatea, de a promova vindecarea și recuperarea țesuturilor și de a facilita revenirea pacientului la nivelul de activitate și funcție înainte de vătămare.

Abordări de fizioterapie pentru tratarea luxațiilor și fracturilor de șold rezultate în urma accidentelor de vehicule cu motor:

Fizioterapia accidentelor auto în Edmonton joacă un rol important în procesul de reabilitare pentru persoanele care au suferit luxații de șold sau fracturi din cauza accidentelor auto. Iată o prezentare generală a modului în care poate fi structurată kinetoterapie pentru accidente de mașină pentru astfel de cazuri:

Managementul durerii:

Inițial, gestionarea durerii este adesea un obiectiv principal. Aceasta poate implica modalități precum terapia cu gheață sau căldură, stimularea electrică sau tehnici manuale pentru a reduce inflamația și a atenua disconfortul. Tehnici utilizate frecvent:

Stimulare electrica:

Tehnici precum stimularea nervoasă electrică transcutanată pot fi folosite pentru a reduce durerea. Unitățile TENS emit mici impulsuri electrice către piele pentru a interfera cu transmiterea semnalelor de durere către creier.

Terapie manuală:

Kinetoterapeuții pot folosi manipulări articulare blânde sau mobilizări pentru a reduce durerea și pentru a îmbunătăți funcția articulațiilor. Aceasta poate include și masaje ale țesuturilor moi pentru a atenua tensiunea musculară. Iată câteva tehnici comune de terapie manuală utilizate în astfel de cazuri:

Mobilizări comune:

Mobilizări gradate: Mișcări articulare blânde, ritmice, aplicate la viteze și amplitudini diferite pentru a crește mobilitatea articulațiilor și a reduce durerea.

Mobilizare susținută: Aplicând o presiune lentă și constantă asupra articulației șoldului sau articulațiilor din jur pentru a crește treptat gama de mișcare.

Manipulare:

Împingerile cu viteză mare, cu amplitudine scăzută: Efectuate mai rar și numai atunci când sunt considerate sigure, acestea sunt mișcări rapide și precise care vizează restabilirea mecanicii normale a articulațiilor și reducerea instantanee a durerii.

Tehnici ale țesuturilor moi:

Masaj : diverse tehnici de masaj, cum ar fi effleurage (mișcări ușoare) și petrissage (frământare), se concentrează pe reducerea tensiunii musculare și pe promovarea circulației în zonele afectate.

Eliberare miofascială: Se aplică presiune țintită asupra țesutului conjunctiv miofascial pentru a reduce restricțiile și pentru a îmbunătăți mobilitatea țesuturilor.

Tehnici neuromusculare:

Terapia cu puncte de declanșare: exercitarea unei presiuni asupra unor puncte specifice dintr-un mușchi pentru a reduce durerea localizată și referită.

Tracțiune manuală:

Aplicarea unei forțe ușoare de tragere pe picior pentru a reduce forțele de compresie în articulația șoldului poate ajuta la atenuarea durerii și la îmbunătățirea mobilității.

Exerciții cu raza de mișcare:

Se vor introduce treptat exerciții blânde care vizează restabilirea intervalului normal de mișcare în articulația șoldului. Acestea pot include mișcări pasive efectuate de terapeut inițial și ulterior progresate la mișcări active efectuate de pacient.

Exerciții active de mișcare:

Flexia șoldului în picioare: Ridicarea genunchiului spre piept fără a depăși intervalul fără durere.

Abducția șoldului în picioare: Ridicarea piciorului în lateral, departe de corp, menținând echilibrul.

Ridicarea genunchiului așezat: Ridicarea genunchiului în sus și în jos în timp ce este așezat pe un scaun ajută la creșterea flexiei șoldului.

Exerciții avansate de mișcare:

Cercuri de șold: Efectuați mișcări circulare cu piciorul, atât în ​​sensul acelor de ceasornic, cât și în sens invers acelor de ceasornic, pentru a îmbunătăți mobilitatea șoldului în mai multe direcții.

Ridicarea piciorului lateral: Ridicarea piciorului în lateral în timp ce vă culcați pe partea opusă întărește mușchii din jurul șoldului și îmbunătățește funcția articulațiilor.

Antrenamentul de forta:

Exercițiile de întărire a mușchilor care înconjoară articulația șoldului, inclusiv flexorii șoldului, abductorii, extensorii, adductorii și mușchii fesieri, sunt esențiale pentru îmbunătățirea stabilității și a funcției. Aceste exerciții vor fi adaptate nevoilor specifice ale individului și pot include benzi de rezistență, greutăți sau exerciții cu greutatea corporală. Un exercițiu comun de antrenament de forță utilizat:

Exerciții izometrice:

Strângerea șoldurilor: apăsarea genunchilor împreună folosind o minge sau o pernă între ei poate întări adductorii.

Seturi pentru fesieri: strângerea feselor și menținerea contracției ajută la activarea și întărirea mușchilor fesieri.

Antrenamentul de echilibru și propriocepție:

Exercițiile de echilibru și propriocepție ajută la creșterea stabilității și la scăderea riscului de cădere. Acest lucru poate implica activități precum statul în picioare pe un picior, utilizarea plăcilor de echilibru sau a mingilor de stabilitate și efectuarea de mișcări funcționale care provoacă echilibrul și coordonarea.

Poziție în tandem: poziționarea unui picior direct în fața celuilalt pentru a provoca echilibrul în continuare. Acest lucru se poate face și de-a lungul unei linii pe podea pentru a imita mersul pe frânghie.

Exerciții cu minge de stabilitate: stând sau întins pe o minge de stabilitate și efectuați diverse mișcări, cum ar fi ridicarea picioarelor sau mișcările brațelor, pentru a antrena mușchii de bază și pentru a îmbunătăți echilibrul.

Reabilitare functionala:

Pe măsură ce individul progresează, accentul se mută către activități mai funcționale care imită sarcinile zilnice și activitățile specifice nevoilor și obiectivelor sale. Aceasta poate include mersul pe jos, urcatul scărilor, urcarea și coborârea dintr-o mașină și alte activități relevante pentru viața și munca lor de zi cu zi.

Exerciții de mers pe jos:

Mers controlat: Inițial, ajutoare cum ar fi plimbările sau cârjele sunt folosite pentru a asigura o mecanică sigură și adecvată a mersului.

Mersul pe banda de alergare: Mediu controlat pentru a regla viteza și înclinația pentru a provoca pacientul progresiv.

Mișcări de tranziție:

Sit-to-Stand: exersarea ridicării dintr-o poziție așezată fără a folosi mâinile, concentrându-se pe utilizarea forței picioarelor și șoldurilor.

Tehnici de transfer al mașinii: antrenament despre cum să intrați și să coborâți dintr-o mașină folosind mișcări sigure care reduc la minimum solicitarea șoldului.

Maximizarea recuperării:

Fizioterapia accidentelor auto în Edmonton este esențială în procesul de recuperare pentru persoanele care au suferit luxații de șold și fracturi în urma accidentelor auto. Terapia fizică în pas în Edmonton nu numai că ajută la recuperarea imediată a funcției articulare și la reducerea durerii, dar facilitează și o revenire treptată la activitățile zilnice, munca și activitățile recreative. Evaluarea și adaptarea regulată a planului de tratament sunt cruciale pentru a răspunde nevoilor în schimbare ale pacientului și pentru a asigura cele mai bune rezultate.

În general, reabilitarea de succes necesită o abordare cu mai multe fațete, care combină îndrumarea profesională, educarea pacientului și participarea activă a pacientului, toate având ca scop restabilirea funcției și îmbunătățirea calității vieții după un eveniment traumatic, cum ar fi un accident de autovehicul.