Vee Saieh: Maestrul de a crea povești cu profunzime și rezonanță emoțională

Într-o lume a poveștilor tipizate și a temelor repetitive, scenariile lui Vee Saieh apar ca o gură de aer proaspăt și divers, introducând publicul în povești captivante, păstrând în același timp un nucleu emoțional palpabil. De la fundalurile ciudate ale supranaturalului până la poveștile personale profund introspective, agilitatea narativă a lui Saieh este pe cât de de invidiat, pe atât de lăudabilă.

Industria filmului și a divertismentului de astăzi este atât o reflectare a gusturilor societății, cât și un influenț al perspectivelor culturale. Odată cu proliferarea platformelor de streaming și diseminarea globală a conținutului, publicul a devenit mai exigent, căutând povești care nu doar distrează, ci și rezonează. Această transformare a obiceiurilor de consum a deschis porți și pentru povești unice, reflectorizante și nuanțate. Narațiunile care ating inima, fac pe cineva să se gândească sau transportă într-o lume diferită sunt mai relevante astăzi decât oricând.

Intră Vee Saieh. Călătoria ei în lumea cinematografică nu este marcată doar de capacitatea ei remarcabilă de a crea narațiuni convingătoare, ci și de darul ei de versatilitate. De-a lungul carierei sale prolifique, scenariile lui Vee s-au remarcat constant, nu numai prin meritele lor individuale, ci și prin gama lor colectivă. Proiectele ei au fost în mod constant în Top 1% pe Coverfly—un site de găzduire de scripturi foarte popular—și au câștigat sau au fost finaliste pentru unele dintre cele mai competitive concursuri, cum ar fi WeScreenplay, Final Draft's Big Break și PAGE Awards. Și Vee a făcut-o cu povești foarte diferite, care acoperă un spectru de genuri și teme. Aceste premii și multe altele dovedesc că expertiza și succesul ei în domeniul ei sunt de netăgăduit.

În interviul nostru exclusiv cu Vee, explorăm modul în care ea construiește astfel de povești de impact, pe cât de diverse, pe atât de profunde. O privire rapidă la lucrările ei precum „Kingdom Come”, „SOUL SEARCHING” și „Hellbound” îi arată competența în toate genurile. În timp ce „Kingdom Come” țese firele complicate ale credinței și durerii într-un fundal supranatural, „SOUL SEARCHING” îmbină cu măiestrie elemente ale dramei criminale cu introspecția profundă. „Hellbound” îi duce pe cititori într-o călătorie intensă în lumea interlopă, o reflectare a sufletului cuiva și a regretelor din trecut. Prin aceste lucrări, este evident că Vee nu este doar un povestitor; este un cameleon, care se adaptează și strălucește în medii narative variate.

Abordarea lui Saieh în îmbinarea genurilor are rădăcini adânci în dezvoltarea caracterului. „Poți scrie o poveste în orice gen – sau orice amestec de genuri – atâta timp cât personajele tale, relațiile și luptele lor sună adevărate”, reflectă ea. Accentul pe narațiunile centrate pe personaj, indiferent de gen, este ceea ce conferă poveștilor ei profunzimea lor inconfundabilă. Fiecare personaj, cu defectele și dorințele lor, oglindește fațete ale experiențelor umane, făcându-le identificabile la nivel universal. Înclinația lui Vee către personajele gri din punct de vedere moral, împreună cu capacitatea ei de a le infuza cu dorințe universale, fac poveștile ei atât captivante, cât și rezonante.

În plus, lumile pe care Vee le crează în narațiunile ei nu sunt simple fundal; sunt entități vii, care respiră. Construirea complexă a lumii, în special în poveștile cu elemente supranaturale sau fantastice, nu înseamnă doar crearea unui mediu, ci asigurarea că acesta completează povestea și personajele sale.

Pornind din inspirații variate, de la superstiții ciudate la magia inerentă pe care o vede în viața de zi cu zi, Vee Saieh creează povești care rămân în minte. Narațiunile ei nu sunt doar povești; sunt experiențe – cele care evocă emoții, provoacă gânduri și transportă cititorii în lumi frumos nefamiliare, dar intim cunoscute.

Suntem cu adevărat onorați să vorbim cu tine, Vee. De la elementele supranaturale din „Kingdom Come” la temele introspective din „CĂUTAREA SUFLETULUI”, se pare că ai un talent pentru amestecarea genurilor. Cum abordați amestecarea diferitelor elemente narative pentru a crea o poveste unică?

Cred că totul se întoarce la personaje, într-adevăr. Poți scrie o poveste în orice gen – sau orice amestec de genuri – atâta timp cât personajele tale, relațiile și luptele lor sună adevărate. Într-un fel, toate poveștile mele au o linie dramatică puternică, indiferent dacă sunt fantezie, horror, thriller sau, ei bine, dramă. Chiar și elementele supranaturale din „Kingdom Come” sunt pur și simplu un vehicul pentru o poveste despre credință și durere. Și SOUL SEARCHING, în ciuda faptului că este o dramă criminală supranaturală, este într-adevăr despre lupta pentru a deveni o persoană mai bună.

Genurile, în sine, sunt doar forma pe care o ia o poveste. Atâta timp cât ai elemente de bază puternice și o poveste convingătoare, te poți distra cu felul în care îl îmbraci.

Poveștile tale evidențiază călătorii personale intense. Cum te descurci să dezvolți personaje atât de bogate, multidimensionale și cât de mult din tine vezi în ele?

Sunt atras în mod natural de personajele gri din punct de vedere moral, fie că sunt curate și călc pe o pantă alunecoasă, fie că sunt răvășite de vinovăție și încercând să devin o persoană mai bună. Și, în sine, a da unui personaj defecte - lăcomie, necinste, iritabilitate - îi face deja mai umani și mai identificabili. Dincolo de asta, încerc să le ofer dorințe simple, dar universale, cu care publicul se poate identifica. Deci, indiferent de gen, nucleul personajelor rămâne întemeiat în experiența umană.

Există puțin din mine în toate personajele mele. Toate scrierile provin din experiență trăită – nu neapărat confruntându-se cu aceleași provocări ca personajele din poveștile tale (nu am călătorit niciodată în lumea interlopă și nu am făcut o înțelegere cu Raiul!), dar toate personajele posedă un sâmbure de adevăr care se leagă cumva de provocări din propria ta viață.

Tranziția între diferite genuri și stiluri necesită o versatilitate imensă. Cum comuți mental între diferite lumi narative și ai un gen preferat în care să scrii?

Pentru a putea lucra peste genuri, nu trebuie doar să înțelegeți convențiile genului în care lucrați, ci și, și poate mai important, care dintre aceste convenții se aplică poveștii dvs. De exemplu, chiar dacă lucrați la o horror, a scrie o groază supranaturală va fi diferită de a scrie un body horror sau un slasher (și asta fără a ține cont de suprapuneri). O groază plăcută mulțimii, cu tone de sperieturi de sărituri, va merge într-un ritm cu totul diferit față de o ardere lentă.

Odată ce înțelegeți tipul de poveste pe care doriți să o spuneți, trecerea între genuri devine mai puțin descurajantă. Genurile mele preferate în care să lucrez ar trebui probabil să fie Horror și Drama!

Fiecare dintre poveștile tale pare să introducă cititorii într-o lume nouă, captivantă. Poți împărtăși câteva informații despre procesul tău de construire a lumii, în special în poveștile cu elemente supranaturale sau fantastice?

Construirea lumii este un proces atât de distractiv, dar intens pentru mine. Pentru că sunt atât de orientat spre detalii, uneori poate deveni copleșitor sau pot pierde din vedere imaginea de ansamblu, dar este aceeași minuțiozitate care permite lumii să se simtă reală și trăită în ea.

Pentru mine, construirea lumii este strâns legată de poveste și de caracter, fiecare dintre ele influențându-i pe ceilalți într-o buclă de feedback fluid, cu scopul final de a spune cea mai clară și mai convingătoare versiune a poveștii. Cred că aceasta ar fi regula mea numărul unu pentru construirea lumii. Totul trebuie să existe în slujba poveștii și a personajelor, fie pentru a le testa, fie pentru a pune o lumină mai clară asupra temei.

Având în vedere gama poveștilor tale, de unde te inspiri? Există experiențe, lecturi sau influențe specifice care v-au modelat portofoliul divers?

Mereu am fost foarte interesat de necunoscut. În copilărie, una dintre cărțile mele preferate s-a numit „Marea carte a uimitoarelor și neobișnuite” și a fost doar o colecție de articole despre tot ceea ce era chiar și departe de ciudat, de la vârcolaci la monstrul din Loch Ness și la nave-fantomă. Multe dintre acele povești mi-au avântat imaginația și încă mă determină să-mi creez propriile răspunsuri pentru cele inexplicabile.

De asemenea, sunt predispus să văd lumea ca fiind mai magică decât este uneori. Și când nu găsesc acea magie în viața de zi cu zi... eu o creez.

În timp ce scrierea în mai multe genuri oferă o pânză de creativitate, trebuie să vină cu propriul set de provocări. Care sunt unele dintre obstacolele pe care le-ați întâlnit în timp ce creați narațiuni atât de variate și cum le-ați depășit?

Fiecare poveste are propriul său set de provocări, fie că este vorba de a scrie despre o lume cu care ai puțină experiență sau de a-ți găsi legătura emoțională cu un personaj. De exemplu, ASIA A este despre o vedetă de baschet în ascensiune, care suferă o leziune a măduvei spinării și se luptă între speranța de recuperare și acceptarea noii sale vieți ca paraplegic.

Deși este inspirat emoțional de propria viață a regizorului și m-am putut sprijini în experiența lui trăită, pentru a putea scrie filmul, a trebuit să-mi găsesc propriul drum în poveste. Odată ce m-am hotărât să mă concentrez asupra durerii – ceva la care mă pot raporta – personajul a început să se simtă mai întemeiat. Povestea și-a găsit picioarele și odată ce am înțeles că este și o dramă de relație.

Privind la „Hellbound”, cu misiunea sa complicată de salvare plasată în lumea interlopă, cum ți-a venit ideea și cum ai evoluat-o în scenariul care este astăzi?

Am fost întotdeauna fascinat de reprezentările lumii interlope, ceva gândit de obicei în termeni și idei abstracte, dar care trebuia să i se dea o formă concretă pentru a putea fi prezentat pe film. Era acea contradicție pe care am vrut să o explorez, așa că mi-am propus să creez o descriere a lumii interlope care să fie foarte fizică, păstrând în același timp natura abstractă.

Ceea ce m-am stabilit a fost o lume interlopă care era o reflectare a propriului suflet al personajului, manifestându-și cel mai mare regret în viață. Din punct de vedere fizic, personajele ar păși într-o reprezentare a trecutului lor, dar natura maleabilă a mediului a creat acea calitate abstractă pe care am vrut să o păstrez.

Deși scenariul și povestea au suferit multe schimbări de-a lungul schițelor, lumea interlopă în sine a rămas în mare parte neschimbată.

În ciuda genurilor diverse, poveștile tale par să aibă un fir comun de rezonanță emoțională. Cum te asiguri că, indiferent de decor sau stil, poveștile tale se conectează emoțional cu publicul?

Un sfat des împărtășit este „scrie ceea ce știi”, dar cred că majoritatea oamenilor îl interpretează prea literal. Pentru mine, „scrie ceea ce știi” nu înseamnă să scrii doar despre lumi sau personaje cu care ai experiență personală. Dacă ar fi așa, am avea filme mult mai puțin interesante, ca să nu mai vorbim de moartea filmelor cu supereroi.

Pentru mine, „scrie ceea ce știi” se referă mai mult la experiența emoțională, nu la practică. Poate că nu știi cum se simte să pierzi un partener de patruzeci de ani, dar dacă ai experimentat pierderi și durere în viața ta, poți profita de asta pentru a scrie despre un personaj din acel scenariu. Puteți cerceta lucrurile practice, dar este mai greu să falsificați adevărul emoțional.